Experiment vegetarian
asupra unei populatii de 3 milioane
Efectele restrictiilor alimentare asupra mortalitatii in Copenhaga in timpul razboiului
M. Hindhede, Laboratorul pentru Cercetari asupra nutritiei, Copenhaga, Danemarca, 7 februarie, 1920.
Asa cum deja am aratat, blocada a plasat poporul Danemarcei intr-o situatie foarte dificila. Am importat mai mult de jumate din cerealele pentru paine si o cantitate considerabila de porumb si srot pentru uzul animalelor domestice. In timp ce Danemarca a avut o alimentare cu secara si cartofi pe cap de locuitor de doua ori mai mica decat Germania. Danemarca avea de doua ori mai multe animale domestice. Motivul pentru aceasta stare avantajoasa a lucrurilor a fost generat de comitetul ce avea ca sarcina proportionarea recoltelor intre oameni si animale (4 aprilie 1917) a fost convertit la noile idei asupra nutritiei.
Reglementarea mancarii daneze a fost o problema deosebit de interesanta pentru mine. Era un experiment de proteine putine pe scara larga, fiind disponibili aproximativ 3.000.000 subiecti. Care a fost rezultatul? Care a fost efectul asupra sanatatii oamenilor? Care a fost rata mortalitatii? - in curand sper sa fiu capabil sa raportez asupra ratei mortalitatii pentru ambele sexe, la diferite grupe de varsta si din cauza diferitelor boli. In tabelul alaturat furnizez cateva date asupra numarului de morti la 10.000 locuitori ai Copenhagai, intre 25 si 65 de ani.
| Numar de morti la zece mii de locuitori intre 25 si 65 de ani, din 1.10.1917 pana in 1.10.1918: 1: Toate bolile 2: Boli epidemice si tuberculoza 3: Alte boli 4: Raport | ||||||||||
| 1900 | 1901 | 1902 | 1903 | 1904 | 1905 | 1906 | 1907 | 1908 | 1909 | |
| 1 | 152 | 151 | 131 | 142 | 137 | 148 | 144 | 145 | 152 | 142 |
| 2 | 46 | 41 | 30 | 34 | 36 | 41 | 33 | 31 | 35 | 31 |
| 3 | 106 | 110 | 109 | 108 | 101 | 107 | 111 | 114 | 117 | 111 |
| 4 | 97 | 101 | 100 | 99 | 93 | 98 | 102 | 105 | 107 | 102 |
| 1910 | 1911 | 1912 | 1913 | 1914 | 1915 | 1916 | 1917 | 1918 | ||
| 1 | 135 | 148 | 138 | 130 | 133 | 134 | 145 | 123 | 93 | |
| 2 | 26 | 32 | 30 | 28 | 27 | 26 | 35 | 33 | 27 | |
| 3 | 109 | 116 | 108 | 102 | 106 | 106 | 110 | 90 | 72 | |
| 4 | 100 | 106 | 99 | 94 | 97 | 97 | 101 | 83 | 66 | |
Restrictiile alimentare au fost initiate in martie 1917 si pana in octombrie 1917 au devenit foarte severe. Astfel, calculele mele cuprind un an incepand si sfarsindu-se la 1 octombrie. Nu as putea continua cercetarile dupa octombrie 1918, din cauza epidemiei de gripa care a avut loc atunci. Rata mortalitatii, asa cum este cunoscut, a scazut in ultimele decenii, ca rezultat al scaderii ratei bolilor epidemice si tuberculozei. Cauza acestor boli fiind cunoscuta, suntem capabili sa le combatem in mod eficient. Mortalitatea cauzata de toate celelalte boli a fost practic aceeasi din 1900 sau chiar de mai devreme decat 1900.
Plasand media pentru perioada intre 1900 si 1916 (109) la 100, variatia este mica, de la 93 la 107, pana ce a inceput reglarea alimentatiei. In timpul anului de reglementare severa, a scazut la 66. O scadere de 34 la suta. Ar parea, astfel, ca principala cauza a mortii rezida in mancare si bautura. Trebuie amintit in acest sens ca am luat cerealele si cartofii care mergeau la distilerii, si nu s-a mai putut produce alcool, si o jumatate din cerealele de la fabricile de bere, astfel ca productia de bere a fost redusa la jumatate. Este posibil ca aceasta reducere in productia de bauturi alcoolice sa fie responsabila pentru scaderea ratei mortalitatii? Aceasta intrebare nu poate primi un raspuns: dar dincolo de o simpla indoiala, in vreme scaderea consumului de alcool este un puternic factor ce contribuie la scaderea ratei mortalitatii, acesta nu este si singurul. Rata mortalitatii la femei a scazut de asemenea cu 17 la suta, in perioada de patru ani 1910-1914. Este dificil de imaginat ca femeile consumau atat de mult alcool incat aceasta reducere a ratei mortalitatii la femei sa fie pusa numai pe seama abstinentei mai mari de la bauturi alcoolice.
Rata mortalitatii pentru Danemarca in anul octombrie 1917 - octombrie 1918, a fost 10,4 la mie. Aceasta nu a fost niciodata mai mica de 12,5 (1913, 1914). O diferenta in rata mortalitatii de 2,1 la mie pentru o populatie de 3.000.000 inseamna salvarea a 6.300 vieti. Deci, salvarea vietilor in Danemarca in urma blocadei aliatilor a fost considerabila.
Acest rezultat nu a fost surprinzator pentru mine. Inca din 1885, cand am inceput experimentele cu regimuri sarace in proteine (in majoritate vegetariene), am fost convins ca din acest standard de viata au rezultat conditii fizice mai bune. Se poate spune ca un regim vegetarian este mult mai sanatos decat un regim normal. Ca rezultat al vastelor studii in acest domeniu sunt convins ca supraalimentatia, rezultatul mancarurilor cu carne, este una din cele mai comune cauze de boala. Sunt de acord cu McCollum ca:
Lacto-vegetarianismul ar trebui sa nu fie confundat cu vegetarianismul strict. Cel din urma este, atunci cand dieta este planificata in mod corespunzator, cel mai satisfacator plan ce poate fi adoptat pentru alimentatia unui om ... Singura combinatie castigatoare intre hrana naturala sau produse preparate pentru nutritia oamenilor sunt: (a) combinatii de cereale sau alte produse macinate, tuberculi si radacini, fie simple sau combinate, impreuna cu cantitati suficiente de frunze de plante; (b) combinatii intre alimentele enumerate la punctul (a) impreuna cu cantitati suficiente de lapte, pentru a le compensa deficientele.
As dori sa atrag atentia neobisnuitei cantitati de tarate consumate de poporul danez in timpul perioadei de restrictii alimentare. In alte tari, de exemplu in Germania, Norvegia si Olanda, s-a discutat problema macinarii cerealelor, incat sa produca 70, 80, 90 sau 94 procente de faina ambalata.d flour.
Noi nu numai ca am macinat secara la 100 la suta dar profitand de experimentele anterioare, am adaugat toata tarata de grau la painea integrala de secara: si adaugand de asemenea 24% de mancare de orz (macinat la 95%, doar cojile cele mai tari fiind inlaturate) am avut mai mult de dublul cantitatii de paine pe care am fi avut-o daca am fi macinat la 70%. Cum diferenta in digerabilitate a fost de numai 9% (94-85) am obtinut cam dublul cantitatii de paine digerabila. Si, pentru a sublinia, am putut coace paine buna cu acest amestec. Oamenii nu au adus plangeri: nu au existat tulburari digestive, dar noi suntem obisnuiti cu utilizarea painii integrale si stim cum sa facem asemenea paine de buna calitate. Daca mai era nevoie de dovezi in plus, acest experiment de razboi pe o atat de larga scara a demonstrat ca tarata este o hrana excelenta.
Aceste cercetari concorda cu cele ale lui Osborne si Mendel. Acesti cercetatori au descoperit ca tarata este foarte buna hrana pentru soareci, si ca amestecata cu faina alba poate tine locul carnii si oualor. Rezultatele lor m-au condus la concluzia - daca s-ar permite aplicarea rezultatelor obtinute pe soareci la fiinte umane - ca: De vreme ce tarata poate inlocui carnea si ouale, omul ar trebui sa manance paine integrala si nu atat de mult din mancarurile mai costisitoare. Mendel concluzioneaza in mod contrar: De vreme ce oamenii mananca suficienta carne si oua "nu trebuie asteptat nici un avantaj practic pe aceasta baza convertind intreaga cereala in faina". Dupa parerea mea Mendel nu numai ca trece cu vederea problema economica, dar de asemenea faptul ca exista bune motive pentru a crede ca o dieta compusa cu precadere din carne, oua si paine alba - regimul obisnuit pentru oamenii de rand - este departe de a fi o dieta sanatoasa. Pana si in cazul soarecilor, o dieta bazata pe carne pare sa fie periculoasa. Desi soarecii pot sa se descurce cu usurinta cu un regim carnivor - ceea ce oamenii nu pot face - puii soarecilor hraniti cu carne rareori supravietuiesc. Esenta problemei consta in presupunerea ca soarecii, ca si fiintele umane, nu vor alege o dieta exclusiv carnivora din instinct natural. Aceasta declaratie nu se aplica totusi, la soarece. Watson zice, pe baza numeroaselor sale experimente asupra alimentatiei soarecilor: "Nu am vazut niciodata un pui de soarece care sa se uite la terci de cereale si lapte daca e disponibila carne." Eu am vazut soareci "umani" care nu ar fi mancat terci de cereale atunci cand era disponibila friptura de vita! Si, dupa cum stim, carnea de vita, in cantitati mari, nu este buna nici pentru oameni nici pentru soareci.
De vreme ce nu toti cititorii vor fi de acord cu cele afirmate de mine, nimeni nu poate pune in discutie faptul ca locuitorii din Danemarca nu au motive de a regreta faptul ca in timpul razboiului regimul lor a fost constituit in majoritate din lapte, legume si secara. Daca Europa Centrala ar fi adoptat o dieta similara, ma indoiesc ca ar fi existat victime ale infometarii. Mi se pare, totusi, ca oamenii de stiinta germani, printre care Rubner, nu au invatat nimic de la razboi. Rubner scrie despre "necesitatea aducerii septelului la nivelul antebelic. ... Din cele declarate, reiese ca produsele din carne trebuie sa formeze din nou o proportie adecvata in regimul nostru alimentar." Rubner doreste o abundenta de carne pentru ca poporul sa poata fi "aufgefüttert" (indestulat). Nu sunt de acord cu el. Poporul trebuie sa aiba intai de toate paine, cartofi si varza in cantitati suficiente, si apoi putin lapte. Carnea este ultima cerinta de indeplinit. Daca oamenii ar trebui sa astepte pana ce porcii si vitele vor avea suficienta mancare, ei vor muri de foame cu un an inainte de a avea abundenta de carne.
Sursa: Jurnalul Asociatiei Medicale Americane (Journal of the American Medical Association - JAMA), 7. Februarie 1920, Volumul 74, Numarul 6.